...

...ce inseamna sa greshesti? si ce e o greshala in fond? abaterea de la o regula sa zicem...o eroare in sistem...dar hmmm...despre ce regula e vorba si ce sistem? reguli create de cine? sistemul cui?
poate o greshala e atuncea cand faci ceva ce regretzi dupa(te caiesti)...sau din neatentzie omitzi sa incui usha la casa...ceva ce nu vrei sa se intample...dar deja s-a si intamplat...
...se zice ca "a greshi e omenesc" dar asta poate sa reziste ca fapt doar in logica unui adevar relativ in care binele si raul sunt in elementul lor...si daca tot ne scaldam in oceanul electro-magnetic al relativismului atunci si ceea ce numim GRESHALA e tot la fel de relativ...
...sunt multe forme de asha zise gresheli...multe aspecte iluzorii ale vietzii care ne raman in spinarea constiintzei ca bolovani-cruci ai unui trecut inculpat...ne place sa jucam rolul crishtilor-sisifi si nu ne dam in laturi sa ne aratam mainile umplute de bataturi si urme de cuie ca deh, doara nu degeaba caram pietroaiele nonsenului si pozam cu bratzele deschise in pauza de masa...
...daca continuam sa ne stigmatizam actziunile sub brandul greshelii atunci macar sa fim sinceri pana la capat si sa acceptam ca existentza in sine e o greshala(asta raportat la o perfectziune ideala care in esentza nu e altceva decat NIMIC,ZERO sau VID), viatza e o eroare, iar noi suntem atat cauza cat si efectele a ceva ce defapt nu trebuie sa fie...numai ca insasi TREBUIE joaca un rol serpesc de regula prestabilita a unui tribunal atotstiutor si exterior noua insine...
...de ce sa nu ne asumam pur si simplu fiecare pas, fiecare respiratzie, fiecare moment?... de ce sa ne tot indoim coloana in virtutea inertziei unui trecut care chipurile ne-a ars cu fierul incins al istoriei a carei dobanda o platitm cu momentul prezent sacrificat si inmormantat in incordarea crucilor de marmura neagra care avem iluzia ca ne asteapta ca binecuvantata odihna la capatul unui drum pe care poate inca nici macar nu am inceput sa pasim cu adevarat?...

PUNCT SI DE LA CAPAT

 ...povestea nu potzi sa zici ca are un inceput si un sfarsit in fond...dar povestitorul calator mai tre sa faca si cate un popas sa mai si respire putzintel ca daca numa ar vorbi nu ar mai avea aer...in cetatea unui dark elf de retzea si a unei pixie de cafenea e perfect sa  respiri aerul de pe la 11 dimineatza impreuna cu cele doua pisici (una mai mult om si cealalta inca felina) si cu 3 in 1 din plic direct in paharul cu apa caldutza la unison cu fumul de tutun...e super tare vremea de afara si fereastra e asha cum e...